Mereu spun...ca nu am sa mai scriu pe acest blog....am sa`l las uitarii...amintire....si totusi....scriu :)...pentru ca`mi sunteti dragi....sufletu`mi zambeste pentru ca mi sunteti:)

Please....don`t stop...the rain.........

james morrison-please don`t stop the rain

Dedic aceasta melodie tuturor care trec prin acest coltisor.....in surdina....sau lasand ganduri colorate cu praf de stele ...din pana lor de ingeri :)

Doar noi....

Tu nu te plangi niciodata de nimic? o intreba el privind-o ingrijorat peste umar…ea ramasese putin in urma, probabil o obosise drumul lung si destul de greu, pe alocuri chiar abrupt, aproape periculos,  inceput la prima ora a diminetii cand inca era racoare, acum era soare si foarte, foarte cald.  Se uita mirat cum isi ducea singura rucsacul greu, nu ar fi crezut ca o sa faca fatza la toate obstacolele, e atat de firava! Se opresc din cand in cand, se aseaza pe iarba si ea scoate sticla cu apica din care bea cu pofta si  sete, apoi pleaca mai departe.
I-a promis ca o duce intr-un loc unde nu a mai fost cu nimeni pana acum, pe un varf de munte unde creste floarea de colt pe care vrea sa o culeaga pentru ea, sa i-o prinda in par sau sa ii faca o coronita. Vor sa ajunga acolo sus, pe stanca, departe de lumea obisnuita, deasupra norilor, aproape printre stele, dar drumul e lung si foarte greu. El isi doreste sa petreaca acolo toata vara…sau poate toata viata, sa o stie departe de rautate, de invidia si ura celor care au inconjurat-o pana acum, sa fie doar a lui, sa o protejeze si sa o iubeasca in liniste. Inainte sa plece pe drumul asta greu se intrebase daca ea va reusi sa ajunga pana acolo, daca va rezista, daca va dori sa treaca prin toate greutatile ca sa fie alaturi de el undeva unde nimeni, niciodata nu ii va mai supara.
Ea zambeste desi se vede ca e aproape extenuata, uneori respira atat de greu incat in linistea muntelui parca doar asta se mai aude, ca o adiere de vant cald. Isi indreapta privirea in sus, isi doreste sa ajunga mai repede, simte ca nu mai poate rezista. Dar tace…zambeste si merge mai departe, nu vrea sa il supere sau sa ii strice entuziasmul, nu vrea sa il intristeze,  s-ar intuneca tot cerul daca ar face asta, s-ar darama muntele, ar disparea lumea. Pentru ca El e lumea ei.
Si urca in continuare, tinandu-se strans agatata de mana lui intinsa. Mana asta e firul care-o tine in viata,  podul ei peste timp,  sursa ei de energie, foarta  ei de-a trai. Mana asta a salvat-o de fiecare data cand apropiata periculos de mult de prapastie era gata sa alunece, sa se pravaleasca precum o piatra desprinsa din munte. El este insa totdeauna acolo, cu mana lui  intinsa spre ea, o prinde  si o aduce inapoi.
Tarziu, venise deja noaptea, a vrut sa ii spuna ca nu mai poate dar a ridicat privirea  si a vazut ca in ochisorii  lui stralucea frumusetea florii de colt… atunci a stiut ca au ajuns, ca au reusit sa treaca prin poarta timpului . In mana ramasa intinsa spre el primeste fericita prima floare…:)

Doi copii....

Daca a`s fii...

daca as fii fost o emotie....as fii fost iubirea...

daca as fii fost sa fiu gingasia....eram mana....

daca as fii fost o haina...as fii fost o camasa de in....

                      daca as fii fost un inel...eram din piatra...

daca as fii fost un fenomen al naturii.....eram ploaia...

daca as fii fost o pasare...eram un vultur...

daca as fii fost o parte a zilei....eram apusul

to by continued.........

Pe-acelasi gand...

Azi,m-am trezit cu tine-n gand,

Zambind,imi daruiai o floare

Ce va trai doar pana cand

Iubirea moarte nu mai are...

Ce teama imi era sa stiu

De unde-ncepe fericirea,

Si cat de simplu si tarziu

I-am inteles apoi menirea...

As fi putut sa n-o opresc

In gandul asta niciodata...dar,

Cate flori in ganduri cresc

Ca floarea ta imaculata?

Vei crede poate intr-o zi

Ca nu e drum printre cuvinte...

Dar o carare-ti va sopti 

Ca inima nu,nu te minte!

Si de va fi sa crezi in ea

Vei stii de ce-am ales odata,

Sa te iubesc suava stea,

Cum nu iubit-am altadata!

Iar de vei vrea sa stii mai mult

In maretia clipei noastre sa m-ascunzi!

Si sa te-ascult 

Ca pe-un poem cu flori albastre!

In care-am sa ma-ntorc oricand,

Oricand voi vrea sa iti soptesc

Ca nu mai e tarziu nicicand

Si nici cand stiu ca te iubesc!

Melodia ...a doua suflete pereche...legati cu`n fir de nimenea vazut....:)

 Iubirea nu inseamna sa-l iubesti pe cel de langa tine ci, iubirea inseamna sa-l simti pe cel de departe...aproape de tine. Departarile sunt importante pentru cei ce se iubesc, pentru ca iubirea adevarata se exprima printr-un singur sentiment: DORUL! 

Ceva minunat........

cu ciocolata :D

As vrea sa`ti cer...

Aș vrea să-ți cer

doar un sărut

ori să ți-l fur,

și-un strop de mângâiere

din privirea-ți

aș răpi

să-mi lumineze

gândul

și să nască din

lacrimi

cărări printre stele...

și totuși

mi-e frică

de ochii

și buzele tale,

chiar de prezența ta

de-acum

de lângă mine:

o să dispari?

Vei fi doar vis?...

Sunt doar nălucă?...

De drumul nu-i același

de ce ne zămislesc

aceleași locuri?

Și de nu-i același

cer

de ce îți simt

bătaia inimii?...

 Foarte frumoasa poezie...iti multumesc `stele si nebunii` pentru permisiunea postarii....aici la mine :)

http://stelesinebunii.blogspot.com/

Dincolo de padure

Inchide ochii

ai sa vezi padurea ninsa

prin trunchiuri golase

Ciuta

alearga spre margini

sunt eu

nu ma mai recunosti

nu mai ai puterea

sa ma strigi

din spatele ochelarilor

incetosati de amintiri.

Cheama-ma

sa-ti aduc aerul tare

si proaspat al noptii

cu ochii purtand
lumina blanda

a lunii pline

Cheama-ma

cu glasul domolit
strain si trist

Intoarce-ti obrazul

catre rasarit

eu nu mai sunt aceeasi

am murit

ma vezi

sunt ciuta...

Radu Ranca

Lumină te-ai născut
În primăvară 

te-ai născut lumină

boboc de floare 

picurând în zâmbet

parfumul numelui ce-avea să-ţi cânte

întreaga viaţă-n colb de stea 

arzândvei stinge dor 

în unda clară

te vei întoarce rădăcină

vei readuce-n prag de primăvară

seninul zilei,

verde crud în gând...

poezie de Anne Marie Bejliu

Tu...

 Tu eşti o melodie ce îmi inundă timpanele hipnotizate de dulcea ta şoaptă de iubire...

 Tu eşti pasul desculţ al tălpii ce am sărutat-o de atâtea ori pentru simplul fapt că... am regăsit zâmbetul tău pierdut în scrisoarea timpului, un zâmbet de culoare şi lumină călăuzitoare...

Mâna ta... Mâna ta e-o aripă ce tandru mă-mbrăţişează şi-ascult simfonia iubirii din inima ta ce bate atât de tare încât trupul tău firav se-nfioară..Un pian îţi cântă versul dragostei ce te-nconjoară, cuvinte nerostite într-o noapte de vară, o atingere ce te introduce în visare întâia oară..

.Mihai Florian Dumitrescu

Ninge cu iubire :)

Dincolo de padure

Inchide ochii

ai sa vezi padurea ninsa

prin trunchiuri golase

Ciuta

alearga spre margini

sunt eu

nu ma mai recunosti

nu mai ai puterea

sa ma strigi

din spatele ochelarilor

incetosati de amintiri.

Cheama-ma

sa-ti aduc aerul tare

si proaspat al noptii

cu ochii purtand
lumina blanda

a lunii pline

Cheama-ma

cu glasul domolit
strain si trist

Intoarce-ti obrazul

catre rasarit

eu nu mai sunt aceeasi

am murit

ma vezi

sunt ciuta...

Radu Ranca

Jack: Unde mergem, domnişoară?
Rose: Spre stele..

Morning rain

Foarte frumos

Minunat

Bucuria vine din lucruri marunte, linistea vine din suflet, lumina 

vine din inima fiecaruia! Va urez un PASTE FERICIT!

Iubeste-mi mainile si ochii...

Iubeste-mi mainile si ochii

Si iarta-le dac-au fost clipe

In care n-au stiut sa-ti spuna

In care n-au putut sa-ti dea

Atat cat ar fi vrut,

Atat cat poate doru-ti cere

In dragostea,

In indoiala

In deznadejdea unei clipe...

Iubeste-mi mainile si ochii.

Si iarta-le nevruta vina

Ca prea tarziu venira-n cale-ti

Si prea curand se duc de tot....

Elena Farago

Trandafirul meu :) in fiecare zi infloreste....

Miercurea fara cuvinte......Florile gandului....