Pe-acelasi gand...

Azi,m-am trezit cu tine-n gand,

Zambind,imi daruiai o floare

Ce va trai doar pana cand

Iubirea moarte nu mai are...

Ce teama imi era sa stiu

De unde-ncepe fericirea,

Si cat de simplu si tarziu

I-am inteles apoi menirea...

As fi putut sa n-o opresc

In gandul asta niciodata...dar,

Cate flori in ganduri cresc

Ca floarea ta imaculata?

Vei crede poate intr-o zi

Ca nu e drum printre cuvinte...

Dar o carare-ti va sopti 

Ca inima nu,nu te minte!

Si de va fi sa crezi in ea

Vei stii de ce-am ales odata,

Sa te iubesc suava stea,

Cum nu iubit-am altadata!

Iar de vei vrea sa stii mai mult

In maretia clipei noastre sa m-ascunzi!

Si sa te-ascult 

Ca pe-un poem cu flori albastre!

In care-am sa ma-ntorc oricand,

Oricand voi vrea sa iti soptesc

Ca nu mai e tarziu nicicand

Si nici cand stiu ca te iubesc!