Incep alergarile.....mi`au lipsit.....
râul....care `alearga cu mine.....
Uimitor de frumos....m`a lasat fara cuvinte...si cu lacrimi in ochi...
...Daca nu a`s fii vazut acest film....sufletul meu a`r fi fost multt prea sa sarac....
there is some beauty
Run Away with Me.....
The long and winding road that leads to your door
Will never disappear
I've seen that road before it always leads me here
Leads me to your door
The wild and windy night that the rain washed away
Has left a pool of tears crying for the day
 |
| floare de colt -angie |
Many times I've been alone and many times I've cried
Anyway you'll never know the many ways I've tried
And still they lead me back to the long and winding road
You left me standing here a long, long time ago
Don't leave me waiting here, lead me to you door
But still they lead me back to the long and winding road
You left me standing here a long, long time ago
Don't keep me waiting here (Don't keep me wait), lead me to you door
day by day...
...respiră adânc
vom zbura amândoi dincolo de soare
nu te teme
voi încerca să te ţin de suflet
sprijin să-ţi fie umărul meu
te-ai obişnuit cu fluturele negru,
aripile lui îţi băteau peste faţă
acum, umbrele lui nu-ţi mai iau din tine
sunt doar culori pline de speranţă
oare să fie adevărata viaţă?
întinde-ţi aripile, aleargă spre mine,
prinde-mă de dulceaţa inimii,
lasă-mă să te port pe valurile inocenţei
doar acolo ne vom lăsa dovada iubirii,
fulgi de iasomie să ne picure din priviri,
capătul lumii să ni se aştearnă la picioare
şi să ne vegheze doar lumina lunii…
And there is a light
For all the times I tried for this
And every chance at you I missed
I’ve been known to go my way but I confess
It made me miss you more
I drew my line across the sand
And set my flank in no mans land
But here I am the one man band
With a song that’s meant for two
And there is a light
From a higher window
Shining down on you tonight
And the music floats on the breeze
Bringing an easier time.
And all of our cards are on the table
Tell me what you want to do
Just don’t tell that it’s too late
For me to love you.
How perfect we were meant to be
Our warm and silent symmetry
It’s times like these when all
All we need is to be reminded
And I have flown a thousand miles
To empty rooms and crowded aisles
And we went from cathedral bells
To show and tell and wish you wells
And I still look at you
And I am blinded.
I am blinded
Puterea celor care ne iubesc
Cei care te salveaza de tine insuti si vorbesc cald cand tu tipi fara sa gandesti. Cei care iti dau palma atunci cand o meriti si Doamne, cat le multumesti pentru palma aia!
Toti oamenii la care tii traiesc in tine tot la fel de clar cum traieste inima pe care o simti batand. Are o bataie pentru tine apoi, pe rand, cate una pentru fiecare om caruia i-ai promis afectiune. Si care ti-a daruit, pentru ca nu trebuie sa subestimam niciodata pe cei care ne iubesc. Niciodata.
Te lasi in voia lor cu o voluptate care te face a naibii de vulnerabil si spulbera toate granitele pe care le-ai ridicat, toate zidurile pe care le-ai construit ori invatand din greseli, ori temandu-te de ele. Te tin in palma lor si daca deschid degetele poti sa cazi in gol.
Indiferent de ce faci sunt legati de tine printr-un fel de legaturi care par uneori mai puternice decat cele de familie. Te sperie uneori cat de inradacinati pot fi in tine niste oameni pe care i-ai cunoscut din pura intamplare, care au parut, la inceput, niste coincidente fara viitor. Si totusi sunt acolo.
Sunt acolo, adanc in ceea ce suntem noi.
Jacqueline
Jacqueline
James Morrison - I Won't Let You Go
Cand un barbat iubeste.....atunci..iubeste...
iti sterge lacrima daca`i avut
iti mangaie sufletul pierdut....
iti alina tot ce`ai fost si vei mai fi
iubirea poate doar...sa stii !!!!
Prima mea atingere.....de raze de soare,,,,,de praf si pamant.....de frunze si flori.....de crengi si copaci,,,,de fluturi in zbor....mireasma de iarba...sclipiri de papadii.....pasarele cantand....toate acestea fiind...minunatiile naturii :)
Verde crud, verde crud
Mugur alb si roz si pur
Vis de albastru si azur
Te mai vãd te mai aud.....
Oh, punctează cu-al tău foc,
Soare, soare…
Corpul ce întreg mă doare,
Sub al vremurilor joc.
Dintr-un fluier de răchită,
Primăvară,
O copilă poposită la fîntînă
Te îngînă
Pe cîmpia clară…
Verde crud, verde crud…
Mugur alb, şi roz şi pur,
Te mai văd, te mai aud,
Vis de-albastru şi azur.
George Bacovia
 |
| poiana papadiilor |
 |
| perle de soare |
 |
| bicicleta la odihna |
 |
| tacerile iubirii |
 |
| Adăugaţi o legendă |
 |
| sarutul pamantului |
 |
| in mangaierea soarelui |
 |
| mireasa primaverii |
 |
| mangaierea soarelui |
 |
| parfumul zorilor |
 |
| pleoapele ierbii |
 |
| zambet |
Doar noi....
Tu nu te plangi niciodata de nimic? o intreba el privind-o ingrijorat peste umar…ea ramasese putin in urma, probabil o obosise drumul lung si destul de greu, pe alocuri chiar abrupt, aproape periculos, inceput la prima ora a diminetii cand inca era racoare, acum era soare si foarte, foarte cald. Se uita mirat cum isi ducea singura rucsacul greu, nu ar fi crezut ca o sa faca fatza la toate obstacolele, e atat de firava! Se opresc din cand in cand, se aseaza pe iarba si ea scoate sticla cu apica din care bea cu pofta si sete, apoi pleaca mai departe.
I-a promis ca o duce intr-un loc unde nu a mai fost cu nimeni pana acum, pe un varf de munte unde creste floarea de colt pe care vrea sa o culeaga pentru ea, sa i-o prinda in par sau sa ii faca o coronita. Vor sa ajunga acolo sus, pe stanca, departe de lumea obisnuita, deasupra norilor, aproape printre stele, dar drumul e lung si foarte greu. El isi doreste sa petreaca acolo toata vara…sau poate toata viata, sa o stie departe de rautate, de invidia si ura celor care au inconjurat-o pana acum, sa fie doar a lui, sa o protejeze si sa o iubeasca in liniste. Inainte sa plece pe drumul asta greu se intrebase daca ea va reusi sa ajunga pana acolo, daca va rezista, daca va dori sa treaca prin toate greutatile ca sa fie alaturi de el undeva unde nimeni, niciodata nu ii va mai supara.
Ea zambeste desi se vede ca e aproape extenuata, uneori respira atat de greu incat in linistea muntelui parca doar asta se mai aude, ca o adiere de vant cald. Isi indreapta privirea in sus, isi doreste sa ajunga mai repede, simte ca nu mai poate rezista. Dar tace…zambeste si merge mai departe, nu vrea sa il supere sau sa ii strice entuziasmul, nu vrea sa il intristeze, s-ar intuneca tot cerul daca ar face asta, s-ar darama muntele, ar disparea lumea. Pentru ca El e lumea ei.Si urca in continuare, tinandu-se strans agatata de mana lui intinsa. Mana asta e firul care-o tine in viata, podul ei peste timp, sursa ei de energie, foarta ei de-a trai. Mana asta a salvat-o de fiecare data cand apropiata periculos de mult de prapastie era gata sa alunece, sa se pravaleasca precum o piatra desprinsa din munte. El este insa totdeauna acolo, cu mana lui intinsa spre ea, o prinde si o aduce inapoi.
Tarziu, venise deja noaptea, a vrut sa ii spuna ca nu mai poate dar a ridicat privirea si a vazut ca in ochisorii lui stralucea frumusetea florii de colt… atunci a stiut ca au ajuns, ca au reusit sa treaca prin poarta timpului . In mana ramasa intinsa spre el primeste fericita prima floare…:)
Daca a`s fii...
daca as fii fost o emotie....as fii fost iubirea...
daca as fii fost sa fiu gingasia....eram mana....
daca as fii fost o haina...as fii fost o camasa de in....
daca as fii fost un inel...eram din piatra...
daca as fii fost un fenomen al naturii.....eram ploaia...
daca as fii fost o pasare...eram un vultur...
daca as fii fost o parte a zilei....eram apusul
to by continued.........
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)