sâmbătă, 21 iulie 2012

Daca as fi fluture ……
Dimineata m-as trezi langa rasaritul inclestat intre cer si pamant si as mirosi adierea frunzelor de vara,mi-as ridica aripile plapande si le-as indrepta spre cer daruindu-le acestuia,m-as ridica usor, cu grija sa nu ma ranesc si as pleca departe calatorind prin lumea vie…….Curcubeul m-ar astepta sa-i adresez o scrisoare pe o foaie veche cu miros de primavara si ar citi-o degraba pentru a-mi raspunde, nu as astepta sa termine de citit ca l-as intreba cum imi raspunde, dar misterul in care se afla scrisoarea nu venea dintrun basm sau vreo poveste cu talc de inspiratie legendara era o simpla intebare “Cum ar fi sa fi un fluture?’Desi poate nimic nu ar fi mai frumos decat vantul sa-mi mangaie aripile mari si colorate si sa-mi cante o melodie , sa ma asez pe intaia floare de primavara , sa ma asez pe mana alba a unui om ca mine……Dar e tarziu pentru povesti si frumuseata ramane acolo pentru a fi admirata si eu pot privi apusul si sa-l sarut pentru a-i spune noapte buna !Viata te invata ca gandul preamreste imaginatia si ca fluturele poti fi chiar tu……..

6 comentarii:

  1. Suntem Fluturi

    Suntem oamenii - fluture
    Larve... ce mor în aspiraţie!
    Suntem zbuciumul de lumină,
    Ce se vrea cu totul afară.
    Suntem mizeria răsucită şi constrânsă
    În aripi şi zbor.
    Omul - Fluture...

    Omul eşuat, căzut şi aplecat spre pământ.
    Ridică-te! spirala încoronată cu ploaie,
    Zborul e al tău, pământul , cerul...
    Cu mâinile în jurul capului,
    Răsuceşte minunea minciunii din stele.
    Roteşte-te omule! Eşti Fluture!
    Acolo sus ai visat lumea ta.

    De aici, din zbuciumul mâinilor împletite,
    Ochiul ţi s-a deschis spre lumină.
    Nu! Nu privi în jos,
    Nu ai nevoie de picioare să mergi,
    Fluturii te vor ajuta să cuprinzi
    Zborul, Pământul, Cerul...
    Abia acum îţi eşti!(Mihaela Moraru Celestine)

    RăspundețiȘtergere
  2. Suntem Fluturi...

    Suntem oamenii - fluture
    Larve... ce mor în aspiraţie!
    Suntem zbuciumul de lumină,
    Ce se vrea cu totul afară.
    Suntem mizeria răsucită şi constrânsă
    În aripi şi zbor.
    Omul - Fluture...

    Omul eşuat, căzut şi aplecat spre pământ.
    Ridică-te! spirala încoronată cu ploaie,
    Zborul e al tău, pământul , cerul...
    Cu mâinile în jurul capului,
    Răsuceşte minunea minciunii din stele.
    Roteşte-te omule! Eşti Fluture!
    Acolo sus ai visat lumea ta.

    De aici, din zbuciumul mâinilor împletite,
    Ochiul ţi s-a deschis spre lumină.
    Nu! Nu privi în jos,
    Nu ai nevoie de picioare să mergi,
    Fluturii te vor ajuta să cuprinzi
    Zborul, Pământul, Cerul...
    Abia acum îţi eşti!(Mihaela Moraru Celestine) **Carmen.

    RăspundețiȘtergere
  3. Imi place profilul tau,emana sensibilitate si iubire fata de lucrurile simple,dar cu adevarat marete.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Placerea este din partea mea....pentru vizita ta:)ma bucur ca iti place:)pup Annie:)

      Ștergere

Ganduri de la Voi !