vineri, 9 decembrie 2011

Un comentariu:

  1. Mariana Eftimie Kabbout

    Scrisoare pentru Mos Craciun

    Voi face-asa cum am promis...
    Da! Le voi scrie mult si bine,
    Lui Mos Craciun si unui vis
    Din care mosul vine... vine...

    Am sa le scriu ca îmi doresc...
    Tot ce-mi doresc este... sa fie
    Pentru acei care-i iubesc
    O mare, mare bucurie!

    Pentru maicuta mea as vrea
    Sa fie multa sanatate,
    Caci, mosule, sa stii, din ea
    Nu va pastra nici jumatate.

    Va darui si la straini
    Si se va bucura, stiu bine,
    De s-ar putea, macar putini,
    Sa afle clipe mai senine.

    Despre taticul meu din cer,
    Tu sigur esti ca nu-ti voi scrie,
    Si totusi nu crezi c-ai putea
    Sa-i faci si lui o bucurie?

    Spune-i ca surioara mea
    E înger si pe-alei cu soare
    Împarte flori si-o va afla
    Ca pe o fericire mare!

    Celor de-aici, ce-n zi de zi
    Se straduiesc sa ma-nteleaga,
    Sa le aduci câte un dar,
    Un dar micut... o viata-ntreaga.

    Pentru prieteni dragi, de poti,
    S-aduci lumina ce-nfloreste,
    Si de-ti va fi prea greu, la toti,
    Te-ajut sa o împarti, frateste.

    Iar pisicutei mele, da,
    Un pestisor cam plin de viata,
    Cu ochiul i-a facut, asa,
    Dintr-un acvariu, ieri, în piata...

    Si nu-ti mai scriu ca l-a visat,
    Ca de atunci atât rosteste:
    “Of, mosul cred ca m-a uitat!”
    Si-n loc de miau, azi, striga: peste!

    Iar, mai apoi, la al meu V. I. S.,
    Gând rau i-a pus o suparare,
    Si tare bine ar mai fi
    Dac-ai sadi în el, un soare!

    Acum, tu, mosule, asa-i
    Ca scurta e a mea scrisoare?
    Si daca loc a mai ramas,
    Sa nu uiti lumea asta mare!

    Si nici pamântul nu-l uita,
    Ne este casa si ne tine
    Sa învatam a mai spera
    Ca-n fiecare an ce vine,

    Calatorind din vis în gând,
    Sub bradul cu beteala-albastra,
    În fiecare dar, pe rând,
    Vei pune fericirea noastra...

    Si-acum închei scrisoarea mea,
    Iar tu nu ma-ntreba cu cine
    Ti-o voi trimite, nici n-ai vrea
    Sa stii de ce n-am scris de mine.

    Eu stau la rând, privind cum vii
    Si, Doamne, cât va fi de bine
    Când tot ce-am scris vei împarti
    Acestei lumi, în nopti divine...

    Si.. sa nu uit, îti multumesc!
    Cu drag, Mariana. Te iubesc.

    **

    RăspundețiȘtergere

Ganduri de la Voi !