Mariana Eftimie KabboutScrisoare pentru Mos CraciunVoi face-asa cum am promis...Da! Le voi scrie mult si bine,Lui Mos Craciun si unui visDin care mosul vine... vine...Am sa le scriu ca îmi doresc...Tot ce-mi doresc este... sa fiePentru acei care-i iubescO mare, mare bucurie!Pentru maicuta mea as vreaSa fie multa sanatate,Caci, mosule, sa stii, din eaNu va pastra nici jumatate.Va darui si la strainiSi se va bucura, stiu bine,De s-ar putea, macar putini,Sa afle clipe mai senine.Despre taticul meu din cer,Tu sigur esti ca nu-ti voi scrie,Si totusi nu crezi c-ai puteaSa-i faci si lui o bucurie?Spune-i ca surioara meaE înger si pe-alei cu soareÎmparte flori si-o va aflaCa pe o fericire mare!Celor de-aici, ce-n zi de ziSe straduiesc sa ma-nteleaga,Sa le aduci câte un dar,Un dar micut... o viata-ntreaga.Pentru prieteni dragi, de poti,S-aduci lumina ce-nfloreste,Si de-ti va fi prea greu, la toti,Te-ajut sa o împarti, frateste.Iar pisicutei mele, da,Un pestisor cam plin de viata,Cu ochiul i-a facut, asa,Dintr-un acvariu, ieri, în piata...Si nu-ti mai scriu ca l-a visat,Ca de atunci atât rosteste:“Of, mosul cred ca m-a uitat!”Si-n loc de miau, azi, striga: peste!Iar, mai apoi, la al meu V. I. S.,Gând rau i-a pus o suparare,Si tare bine ar mai fiDac-ai sadi în el, un soare!Acum, tu, mosule, asa-iCa scurta e a mea scrisoare?Si daca loc a mai ramas,Sa nu uiti lumea asta mare!Si nici pamântul nu-l uita,Ne este casa si ne tineSa învatam a mai speraCa-n fiecare an ce vine,Calatorind din vis în gând,Sub bradul cu beteala-albastra,În fiecare dar, pe rând,Vei pune fericirea noastra...Si-acum închei scrisoarea mea,Iar tu nu ma-ntreba cu cineTi-o voi trimite, nici n-ai vreaSa stii de ce n-am scris de mine.Eu stau la rând, privind cum viiSi, Doamne, cât va fi de bineCând tot ce-am scris vei împartiAcestei lumi, în nopti divine...Si.. sa nu uit, îti multumesc!Cu drag, Mariana. Te iubesc.**
Ganduri de la Voi !
Mariana Eftimie Kabbout
RăspundețiȘtergereScrisoare pentru Mos Craciun
Voi face-asa cum am promis...
Da! Le voi scrie mult si bine,
Lui Mos Craciun si unui vis
Din care mosul vine... vine...
Am sa le scriu ca îmi doresc...
Tot ce-mi doresc este... sa fie
Pentru acei care-i iubesc
O mare, mare bucurie!
Pentru maicuta mea as vrea
Sa fie multa sanatate,
Caci, mosule, sa stii, din ea
Nu va pastra nici jumatate.
Va darui si la straini
Si se va bucura, stiu bine,
De s-ar putea, macar putini,
Sa afle clipe mai senine.
Despre taticul meu din cer,
Tu sigur esti ca nu-ti voi scrie,
Si totusi nu crezi c-ai putea
Sa-i faci si lui o bucurie?
Spune-i ca surioara mea
E înger si pe-alei cu soare
Împarte flori si-o va afla
Ca pe o fericire mare!
Celor de-aici, ce-n zi de zi
Se straduiesc sa ma-nteleaga,
Sa le aduci câte un dar,
Un dar micut... o viata-ntreaga.
Pentru prieteni dragi, de poti,
S-aduci lumina ce-nfloreste,
Si de-ti va fi prea greu, la toti,
Te-ajut sa o împarti, frateste.
Iar pisicutei mele, da,
Un pestisor cam plin de viata,
Cu ochiul i-a facut, asa,
Dintr-un acvariu, ieri, în piata...
Si nu-ti mai scriu ca l-a visat,
Ca de atunci atât rosteste:
“Of, mosul cred ca m-a uitat!”
Si-n loc de miau, azi, striga: peste!
Iar, mai apoi, la al meu V. I. S.,
Gând rau i-a pus o suparare,
Si tare bine ar mai fi
Dac-ai sadi în el, un soare!
Acum, tu, mosule, asa-i
Ca scurta e a mea scrisoare?
Si daca loc a mai ramas,
Sa nu uiti lumea asta mare!
Si nici pamântul nu-l uita,
Ne este casa si ne tine
Sa învatam a mai spera
Ca-n fiecare an ce vine,
Calatorind din vis în gând,
Sub bradul cu beteala-albastra,
În fiecare dar, pe rând,
Vei pune fericirea noastra...
Si-acum închei scrisoarea mea,
Iar tu nu ma-ntreba cu cine
Ti-o voi trimite, nici n-ai vrea
Sa stii de ce n-am scris de mine.
Eu stau la rând, privind cum vii
Si, Doamne, cât va fi de bine
Când tot ce-am scris vei împarti
Acestei lumi, în nopti divine...
Si.. sa nu uit, îti multumesc!
Cu drag, Mariana. Te iubesc.
**