De ce dai voie vantului să umble
Prin părul tău și să ți-l răvășească?
E mângâierea lui, facută-n tumbe,
Mai caldă, mai suavă, mai cerească?

Sunt degetele lui fâlfaitoare
Mai meștere în joc, mai fără număr
Când te cuprind din cap pâna-n picioare,
Cand îți dau jos buchetul de pe umăr?

De ce lași vântul ca să-și pună palma
Oriunde vrea, și-ncolăcindu-ți sânul,
Prin fustele subțiri ce zbor de-a valma,
Să te privească cu-ochi blanzi, bătrânul?

De ce, când te pândește-ascuns prin iarbă
Și vrea să îți sărute gura-n voie,
În timp ce eu tânjesc cu plansu-n barbă -
Pe el îl lași … iar mie, nu-mi dai voie! …

Radu Stanca