vineri, 24 februarie 2012


LIZETTA SI BICICLETA


În vizită când m-am dus

La mătuşa Violeta,
Într-o doară eu i-am spus:
– Dă-mi şi mie bicicleta!

 – Eu ţi-o dau, dragă fetiţă,
Grijă ai cum urci pe şa!
Nu cumva să-i rupi vreo spiţă!
Ştii tu bine pedala?

Mă şi vedeam, în curând,
Zburând cu ea, ca racheta
Sus în şa şi pedalând,
Ca matuşa Violeta.

Invitat a fost şi Marc
Vrând să fac şi pe vedeta,
De pe dealul dinspre parc,
Am sărit cu bicicleta!

Ca să vezi acrobaţie !
Am zburat din şa în sus
Întreagă cascadorie!
Bicicleta mea s-a duuus...

Am facut un dublu salt,
Cum v-am spus eu, ca vedeta
Am dat cu nasu-n asfalt.
Zob am facut bicicleta!

Nasul meu vânăt ca pruna
Eu, Lizetta... Bicicleta...
Mă întreb acum întruna :
-Ce-o să spună Violeta?!


Ma recunosc in aceasta poezie.....i`am cerut si eu prietenei mele bicicleta putin .....sa incerc....sa invat sa merg cu ea......era un pegas fain..........si nu m`am putut opri......finalul a fost un gard ......iar bicicleta.....s`andoit.....si n`am sa uit niciodata.....prietena mea cum se uita la mine....iar eu nu stiam ce sa fac...cum sa repar greseala.......Dar pa`n la urma m`am ambitionat si tot am invatat sa pedalez....poate de aia sunt acum un biker inrait......

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ganduri de la Voi !