LIZETTA SI BICICLETA

În vizită când m-am dus La mătuşa Violeta, Într-o doară eu i-am spus: – Dă-mi şi mie bicicleta!  – Eu ţi-o dau, dragă fetiţă, Grijă ai cum urci pe şa! Nu cumva să-i rupi vreo spiţă! Ştii tu bine pedala? Mă şi vedeam, în curând, Zburând cu ea, ca racheta Sus în şa şi pedalând, Ca matuşa Violeta. Invitat a fost şi Marc Vrând să fac şi pe vedeta, De pe dealul dinspre parc, Am sărit cu bicicleta! Ca să vezi acrobaţie ! Am zburat din şa în sus Întreagă cascadorie! Bicicleta mea s-a duuus... Am facut un dublu salt, Cum v-am spus eu, ca vedeta Am dat cu nasu-n asfalt. Zob am facut bicicleta! Nasul meu vânăt ca pruna Eu, Lizetta... Bicicleta... Mă întreb acum întruna : -Ce-o să spună Violeta?!

Ma recunosc in aceasta poezie.....i`am cerut si eu prietenei mele bicicleta putin .....sa incerc....sa invat sa merg cu ea......era un pegas fain..........si nu m`am putut opri......finalul a fost un gard ......iar bicicleta.....s`andoit.....si n`am sa uit niciodata.....prietena mea cum se uita la mine....iar eu nu stiam ce sa fac...cum sa repar greseala.......Dar pa`n la urma m`am ambitionat si tot am invatat sa pedalez....poate de aia sunt acum un biker inrait......