Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.
Nichita Stanescu
Te asteapta un premiu la mine pe blog. O zi buna iti doresc.
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos Dina....si tie iti doresc..o zi frumoasa!
RăspundețiȘtergere