Povestea omului care a mers pe jos din Africa până în România

Unui francez i-au trebuit 2 ani ca să străbată distanţa Cape Town - Bucureşti. A băut apă de ploaie, s-a spălat la râu şi a dormit pe unde a apucat.

Din furnicarul de oameni care trece prin faţa mall-ului din Piaţa Unirii iese în evidenţă un bărbat subţirel, cu o chelie pe care o urmăresc pas cu pas razele soarelui. Are un zâmbet larg, e îmbrăcat într-o cămaşă care a mai păstrat câteva cute din timpul uscării, însă atât de curată încât le-ar face invidioase pe mătuşile şi soacrele din reclamele la detergenţi.

În picioare are încălţări de vară, însă potrivite pentru munte."Am fost să donez sânge la un spital de aici, dar nu m-au lăsat pentru că nu am acte de România", explică bărbatul într-o engleză cu un uşor accent franţuzesc şi pe un ton uşor surprins.

Plimbare de 15.000 de km

Îl cheamă Guillaume Combat şi a venit pe jos din Africa de Sud. I-au trebuit mai bine de doi ani ca să străbată peste 15.000 de kilometri la pas. Nu e o glumă.
În vremurile în care oamenii spun că maşina e o necesitate şi aleargă să prindă autobuzul de parcă ar fi ultimul din viaţa lor, în timpurile în care unii după un sfert de oră de plimbare cad doborâţi pe prima bancă din parc, Guilla­ume şi-a pus rucsacul în spate şi a plecat să străbată 33 de ţări la pas.

Aventura a început în luna februarie, 2009. Regulile pe care şi le-a impus au fost simple şi destul de dure.

"Călătoria se face la pas. Bugetul fiecărei zi în Africa a fost de aproximativ 1,5 euro, doar pentru mâncare şi săpun. Probabil în Europa o să crească la 3-4 euro, pentru că şi viaţa e un pic mai scumpă. Bagajul are între 3 şi 8 kilograme. Fără GPS, fără telefon, doar camera video pe care să suprindă anumite momente din călătorie", înşiră Guillaume regulile draconice pe care şi le-a impus înainte de a pleca la drum.

Noaptea şi-a propus să se odihnească doar la gazde de ocazie sau "sub cerul liber". În doi ani a ocolit hotelurile sau campingurile. "În unele ţări am căutat clădiri în construcţie, case părăsite sau poduri ceva mai liniştite, care să fie departe de privirile oamenilor. Unde au fost oamenii drăguţi, am stat la ei", povesteşte Guillaume.

Duş când plouă, baie la râu

Apă a băut din fântâni, râuri sau a adunat stropii de ploaie într-o pelerină, una dintre cele aproximativ 5-6 piese din garderoba pe care o poartă în rucsac. "Am mâncat cam ce mănâncă săracul, iar de multe ori aproape nimic. Ca să am energie, când nu aveam ce mânca îndulceam o cană de apă şi mergeam mai departe", spune Guillaume.

Cât a mers prin Africa, francezul a fost unul cu natura. Duş a făcut când a plouat, iar baie la primul râu care i-a ieşit în cale. Tot aşa şi-a spălat şi hainele.

Fară detergent. Departe de civilizaţie, în Africa, cea mai bună maşină de spălat a fost râul. În prezent, garderoba sa se limitează la două cămăşi şi o pereche de pantaloni

Singurătatea, boală mai grea decât malaria

De multe ori a vrut să abandoneze, câteodată pentru că traseul era destul de greu, prin deşert sau junglă. "Apoi, pentru că din când în când mă lovea una dintre cele mai dureroase boli - singurătatea. În Turcia, aproximativ o săptămână n-am schimbat o vorbă cu nimeni. De fapt, odată ce-am intrat în Europa, oamenii mă privesc cu susupiciune. În Bulgaria a fost destul de greu să intru în vorbă cu oamenii prin parcuri. Iar în Africa cei mai reticienţi au fost cei din Malawi. M-a salvat ego-ul meu puternic", povesteşte Guillaume.

ÎN DOI. În timpul călătoriei din Africa, pentru o perioadă a fost însoţit de o bună prietenă, Enora Nedelec. Aceasta îl susţine în continuare şi are grijă să-i promoveze călătoriile pe site-ul proiectului 20.000 km

"Româncele sunt frumoase"

Înainte de a pleca în călătorie a stat o lună într-o mănăstire catolică din Franţa, se gândea să se călugărească. "Experienţa aceea mi-a acordat timp să-mi analizez mai bine viaţa şi ce vreau să fac. Am plecat la drum spunându-mi că trebuie să fac ceva în viaţa asta. E o iluzie, uşor patetic, ştiu, dar cu timpul a devenit ceva mult mai profund şi am descoperit cu totul alte lucruri", spune Guillaume.

Călătoreşte cu puţini bani pentru că astfel "turismul se transformă în călătorie, iar călătoria devine explorare. Încercaţi şi veţi constata asta."

Înainte de a pleca la drum nu a făcut vreun antrenament special. De altfel, nici nu prea e pasionat de sport. În ziua în care ne-am întâlnit Bucureştiul fierbea înaintea meciului cu echipa lui Ribery şi Benzema, conaţionalii săi. A remarcat că româncele sunt foarte frumoase şi abia aşteaptă să vadă în câteva zile cât de frumoasă e România şi la pas şi cât de primitori suntem.


20.000
de kilometri va parcurge pe jos Guillaume Combat, din Africa de Sud până la punctul terminus - Franţa. Traversare României îi va lua câteva săptămâni. 


"Pentru a-mi îndeplini această dorinţă am investit toate economiile mele, aproximativ 9.000 de dolari. N-am nimic altceva, doar visul ăsta.“
Guillaume Combat, călător la pas


BUGET


"Nu vreau să mă joc de-a săracul"


A plecat la drum cu bani puţini, vreo 7.000 de euro pe care i-a strâns în Franţa, prestând 7 - 8 job-uri. De profesie e biolog, însă a lucrat ca profesor la o şcoală unde erau copii cu probleme de sănătate, ca fermier, pădurar, mecanic, electrician sau instalator. Le-a încercat pe toate. O jurnalistă i-a trecut în CV şi o perioadă de pregătire în Legiunea Străină. Dar nu l-a deranjat.

După determinare sa surclasează mulţi dintre cei mai bine pregătiţi militari din lume. Bugetul mic din fiecare zi e din două motive: o dată pentru că îi place să trăiască cu puţin şi în al doilea rând pentru că oricum nu are mai mult.

"În niciun caz nu mi-am propus să mă joc de-a omul sărac, iar părerea mea e că oricum sărăcia nu se poate măsura în puterea de cumpărare", e de părere francezul. La Bucureşti stă cam o săptămână. A făcut o pauză în călătoria sa pentru că speră să reuşească să obţină eventual o sponsorizare. După ce a traversat Bulgaria a mers cu autostopul de la Giurgiu până în capitala României, la o prietenă: "Apoi, mă întorc la Giurgiu şi o iau la pas, traversez România spre Budapesta. Cred că va dura câteva săptămâni."

APRECIERE. Cu un buget de 1,5 dolari pe zi, pentru mâncare, dar şi pentru săpun, francezul a învăţat să aprecieze fiecare picătură de apă şi orice bob de grâu. Un fruct făcut cadou poate naşte o prietenie pe viaţă


AVENTURI  

Arestat de douăsprezece ori într-o zi în Sudan


Africa de Sud, Lesotho, Mozambic, Malawi, apoi Tanzania, Uganda, Sudan, Egipt, Iordania, Siria, Turcia, Bulgaria şi acum e în România. În timpul călătoriei la pas pe continentul negru, Guillaume s-a ferit cel mai mult de malarie. Î

n rucsac avea tot timpul un pachet cu pastile pe care ar fi putut să-l folosească la nevoie. De câteva ori, l-a prins boala. "N-a fost nimic grav şi n-am avut nevoie de spitalizare. În maxim două zile am fost în picioare, gata pentru drum", îşi aminteşte francezul.

"Albii scot bani din zid, oricâţi îşi doresc"

Africa nu a fost tot timpul primitoare. Când le povestea ce face, mulţi spuneau că e excentric şi se rupea brusc orice tentativă de a lega o prietenie. "Mulţi dintre oamenii care locuiesc pe acest continent îi văd pe albii care vin la Safari şi la diverse alte excursii şi cheltuie foarte mulţi bani. Unii cred chiar că aceştia, acasă la ei, doar bagă un card de plastic în tonomate şi scot oricât de mulţi bani au nevoie", spune surprins omul care a mers pe jos din Cape Town până în România.

O zi obşnuită începea în jurul orei 6 dimineaţa. Împacheta totul şi pleca la drum. De obicei, micul dejun era în următoare aşezare, unde spera să găsească ceva mâncare de cumpărat. "De multe ori nu găseam nimic şi ne mulţumeam cu câteva banane de la localnici", povesteşte călătorul. Şi apoi, cel puţin 6 ore la pas. Opriri făcea eventual la un râu. La prânz: zahăr şi nişte unt, iar seara, dacă nu găsea o gazdă primitoare, nuci de cocos.

ODIHNĂ. După aproximativ 40-50 km de mers pe jos, ca să-şi recapete energia a băut uneori apă cu zahăr şi a dormit în cort, sub cerul liber, prin clădiri în construcţie, case părăsite sau chiar sub poduri

Un "spion" excentric

De departe cele mai multe aventuri le-a avut în Sudan, care s-a împărţit în două, cel de Sud şi cel de Nord, fix când Guillaume îl traversa. "Am fost arestat de vreo 12 ori într-o singură zi. Nişte tineri, membri ai armatei, au îndreptat spre mine pistoale mitralieră Kalashnikov. În fiecare zi a trebuit să le răspund la câte un tir de provocări: «Eşti spion, recunoaşte. Unde ţi-e maşina, pentru cine lucrezi. Nu poţi să mergi de unul singur pe jos, nu e posibil»", îşi aminteşte călătorul.

Lecţia călătoriei de 15.000 de kilometri

Pe lângă africani, nici o parte dintre prieteni n-au înţeles de ce face asta, însă el a învăţat câteva lecţii. "Suntem educaţi să socializăm, însă o facem într-un mod superficial. Avem nevoie şi de sensibilitate pentru a inte­racţio­na unii cu ceilalţi. În timp ce călătoream am descoperit că poţi învăţa foarte uşor să te adaptezi la diferite tipuri de societate, nu trebuie să ai calităţi înnăscute. Există diferenţe de cultură, însă cu timpul se poate depăşi acest impediment", concluzionează Guillaume Combat după aproximativ 15.000 de kilometri de mers pe jos prin lume.

OSPITALITATE. În ţările prin care a trecut, francezul spune că cel mai bine primit a fost în comunităţile de musulmani. A fost invitat la masă, de multe ori fără să o ceară, şi găzduit peste noapte

PRIETENII. În afară de Malawi, ţara în care s-a izbit de reticienţa locuitorilor, în Guillaume a reuşit să-şi facă foarte mulţi prieteni, care au fost primitori şi l-au încurajat să meargă mai departe, spre Paris