Te tineam de mana si simteam ca nimic altceva nu mai exista. Ma jucam cu mainile tale si le intorceam pe toate fetele. Adormeam tinandu-te de mana. Ma durea sa te stiu departe si te strangeam mereu mai aproape de mine. Asa te-am cunoscut, asa te-am invatat, asa ti-am facut loc in viata mea, in lumea mea.
Mainile tale au invatat sa ma cunoasca inainte ca eu sa stiu ca faci parte din mine. Si ma stiu atat de bine... Mainile tale, care stiu sa ma ocroteasca, degetele care imi dau la o parte cu atata grija o suvita de par care imi deranjeaza privirea, mainile tale care imi mangaie obrazul si ma tin in brate, pana adorm. Mainile tale care ma linistesc cand visez urat, care ma incalzesc cand imi e frig, care nu uita niciodata sa ma atinga.
Mi-s dragi, cum tu tot imi esti drag.
Mi-e dor de palmele tale, de lumea intreaga pe care o inventam uitandu-ma la ele, de degetele pe care le cutreieram la infinit, incercand sa imi imprim in memorie fiecare denivelare a pielii. Si te-am luat cu mine.
Ce frumos........:)
Ce frumos!!!:)
RăspundețiȘtergere"Iubeste-mi mâinile
Si ochii
Si iarta-le dac-au fost clipe
În care n-au stiut sa-ti spuna,
În care n-au putut sa-ti dea
Atât cât ar fi vrut,
Atâta – cât poate doru-ti le cerea
În dragostea,
În îndoiala,
În deznadejdea unei clipe...
Iubeste-mi mâinile
Si ochii
Si iarta-le nevruta vina
Ca prea târziu venira-n cale-ti
Si prea curând se duc de tot...
Dezleaga-mi sufletul de vina
Ca în curând n-am sa-ti mai pot
Aduce-n mâini
Si-n ochi
Durutul,
Târziul zâmbet de lumina..."(Elena Farago)
Carmen.