Imbratisarea

Când ne-am zărit, aerul dintre noi

şi-a aruncat dintr-o dată

imaginea copacilor, indiferenţi şi goi, 

pe care-o lasă să-l străbată.

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume, 

unul spre celălalt, şi-atât de iute, 

că timpul se turti-ntre piepturile noastre, 

şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe

aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut, 

cu morţile-i nerepetate.

Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut 

Nichita Stanescu

O cersetoare de lumina...

Am batut la usa ta....

nu m`ai poftit...era deschis....

usor domol m`am strecurat...

...tiptil....

era atat de luminos..frumos....incat ma minunam...

ca un copil 

si ma`ntrebam...

dar cine esti? fiinta rara....

de unde vii?

era atata liniste ...de infinit

incat ecoul sufletului meu il auzeam

soptind....soptind....soptind..

stiam ca esti pe undeva...

ascuns...

intr`o odaie mica

unde demult nu a patruns...

o raza de lumina...

din cartea vietii tale eu...

o fila am vrut sa`ti cer...

mi`ai spus sa iau ce vreau...ce`mi place...

dar nu e de vileag...

nu e pentru boieri...

acolo a ramas acea fila de poveste...

dar dor mi s`a facut de ea...

si`am mers din nou...

s`o iau....sa`i dau de veste....

si`acuma la plecare...

atata vreau sa`ti spun...

ca in acea odaie mica...

un Inger a sezut....

Mi`esti linistea...clipei eterne...

E atata liniste la tine...
As vrea...
o clipa doar,
Gandul si visul...
Sa le asez in palma ta
Si as vrea
Sa iau cu mine
Din linistea` ti...
Pentru ca numai Tu
Esti cel care
Mi`o poate da....

**

Ploaie în luna lui Marte 

Ploua infernal,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Pereţii odaii erau
neliniştiţi, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.

O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.

Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.

Şi mă-nălţam. Şi nu mai stiam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,
cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?...

Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
N-aş mai fi vrut să se sfârşească
niciodată-acea lună-a lui Marte.

Nichita Stanescu

**

Va doresc un An Nou....usor ca un fluture....cu multa prospetime...si multa iubire..:)