luni, 17 ianuarie 2011




Un comentariu:

  1. Eusebiu Camilar - Luntrea Aurie

    Dar noptile acestea, frumoaso, cum de sunt,
    Atât de diafane, din cer pâna-n pamânt?

    Padurile par alge înalte-n clatinari...
    Noi ne plimbam alaturi pe fundul unei mari.

    Lucirile acestea de sus, vor fi fiind
    Sau astre, sau meduze prin adâncimi plutind...

    De-aseara se zareste, cu cârma spre Apus,
    O luntre aurie, deasupra noastra, sus...

    Asa ne urmareste de-aseara, pe-amândoi:
    Sta drep deasupra noastra când ne oprim si noi!

    O, poate ca din luntrea ce ne tinteste-asa
    Într-un târziu, o scara de raze s-o lasa,

    Si daca tu vroi-vei, ne vom sui. Apoi,
    Cu luntrea aurie vom asfinti si noi.

    RăspundețiȘtergere

Ganduri de la Voi !