Să ţii la cineva... Să îţi pese .. Să îţi pese într-atât încât să uiţi de tine însuţi... să-l alini, să-l încurajezi, să-l îmbrăţişezi... Să fii cel care-i dă aripi să zboare..... Să-ţi doreşti să-i fii aproape în orice moment din zi şi din noapte...
Să îl aştepţi cu braţele deschise la capăt de drum... Să fii cel care îi spune "Bun venit" şi cel care îi urează "Drum bun"... Să ştii că nu toţi oamenii vorbesc prin cuvinte, ci şi prin tăceri, şi prin priviri...
Să ţii la cineva... Să îl cunoşti dintr-o singură privire... Să ştii ceea ce ascunde, . Să ştii ce simte, ce îşi doreşte, dacă inima îi bate... Să ştii cine este, de fapt, şi spre ce se îndreaptă...
Şi, mai presus decât toate, să ştii că niciodată, niciodată, niciodată nu e prea târziu...