vineri, 27 aprilie 2012


Mereu spun...ca nu am sa mai scriu pe acest blog....am sa`l las uitarii...amintire....si totusi....scriu :)...pentru ca`mi sunteti dragi....sufletu`mi zambeste pentru ca mi sunteti:)



miercuri, 25 aprilie 2012

Dedic aceasta melodie tuturor care trec prin acest coltisor.....in surdina....sau lasand ganduri colorate cu praf de stele ...din pana lor de ingeri :)

Doar noi....



Tu nu te plangi niciodata de nimic? o intreba el privind-o ingrijorat peste umar…ea ramasese putin in urma, probabil o obosise drumul lung si destul de greu, pe alocuri chiar abrupt, aproape periculos,  inceput la prima ora a diminetii cand inca era racoare, acum era soare si foarte, foarte cald.  Se uita mirat cum isi ducea singura rucsacul greu, nu ar fi crezut ca o sa faca fatza la toate obstacolele, e atat de firava! Se opresc din cand in cand, se aseaza pe iarba si ea scoate sticla cu apica din care bea cu pofta si  sete, apoi pleaca mai departe.
I-a promis ca o duce intr-un loc unde nu a mai fost cu nimeni pana acum, pe un varf de munte unde creste floarea de colt pe care vrea sa o culeaga pentru ea, sa i-o prinda in par sau sa ii faca o coronita. Vor sa ajunga acolo sus, pe stanca, departe de lumea obisnuita, deasupra norilor, aproape printre stele, dar drumul e lung si foarte greu. El isi doreste sa petreaca acolo toata vara…sau poate toata viata, sa o stie departe de rautate, de invidia si ura celor care au inconjurat-o pana acum, sa fie doar a lui, sa o protejeze si sa o iubeasca in liniste. Inainte sa plece pe drumul asta greu se intrebase daca ea va reusi sa ajunga pana acolo, daca va rezista, daca va dori sa treaca prin toate greutatile ca sa fie alaturi de el undeva unde nimeni, niciodata nu ii va mai supara.
Ea zambeste desi se vede ca e aproape extenuata, uneori respira atat de greu incat in linistea muntelui parca doar asta se mai aude, ca o adiere de vant cald. Isi indreapta privirea in sus, isi doreste sa ajunga mai repede, simte ca nu mai poate rezista. Dar tace…zambeste si merge mai departe, nu vrea sa il supere sau sa ii strice entuziasmul, nu vrea sa il intristeze,  s-ar intuneca tot cerul daca ar face asta, s-ar darama muntele, ar disparea lumea. Pentru ca El e lumea ei.
Si urca in continuare, tinandu-se strans agatata de mana lui intinsa. Mana asta e firul care-o tine in viata,  podul ei peste timp,  sursa ei de energie, foarta  ei de-a trai. Mana asta a salvat-o de fiecare data cand apropiata periculos de mult de prapastie era gata sa alunece, sa se pravaleasca precum o piatra desprinsa din munte. El este insa totdeauna acolo, cu mana lui  intinsa spre ea, o prinde  si o aduce inapoi.
Tarziu, venise deja noaptea, a vrut sa ii spuna ca nu mai poate dar a ridicat privirea  si a vazut ca in ochisorii  lui stralucea frumusetea florii de colt… atunci a stiut ca au ajuns, ca au reusit sa treaca prin poarta timpului . In mana ramasa intinsa spre el primeste fericita prima floare…:)

marți, 24 aprilie 2012

Doi copii....

Daca a`s fii...

daca as fii fost o emotie....as fii fost iubirea...





daca as fii fost sa fiu gingasia....eram mana....





daca as fii fost o haina...as fii fost o camasa de in....





                      daca as fii fost un inel...eram din piatra...



daca as fii fost un fenomen al naturii.....eram ploaia...






daca as fii fost o pasare...eram un vultur...




daca as fii fost o parte a zilei....eram apusul













to by continued.........







Pe-acelasi gand...

Azi,m-am trezit cu tine-n gand,
Zambind,imi daruiai o floare
Ce va trai doar pana cand
Iubirea moarte nu mai are...
Ce teama imi era sa stiu
De unde-ncepe fericirea,
Si cat de simplu si tarziu
I-am inteles apoi menirea...
As fi putut sa n-o opresc
In gandul asta niciodata...dar,
Cate flori in ganduri cresc
Ca floarea ta imaculata?
Vei crede poate intr-o zi
Ca nu e drum printre cuvinte...
Dar o carare-ti va sopti 
Ca inima nu,nu te minte!
Si de va fi sa crezi in ea
Vei stii de ce-am ales odata,
Sa te iubesc suava stea,
Cum nu iubit-am altadata!
Iar de vei vrea sa stii mai mult
In maretia clipei noastre sa m-ascunzi!
Si sa te-ascult 
Ca pe-un poem cu flori albastre!
In care-am sa ma-ntorc oricand,
Oricand voi vrea sa iti soptesc
Ca nu mai e tarziu nicicand
Si nici cand stiu ca te iubesc!












Melodia ...a doua suflete pereche...legati cu`n fir de nimenea vazut....:)


 Iubirea nu inseamna sa-l iubesti pe cel de langa tine ci, iubirea inseamna sa-l simti pe cel de departe...aproape de tine. Departarile sunt importante pentru cei ce se iubesc, pentru ca iubirea adevarata se exprima printr-un singur sentiment: DORUL! 



sâmbătă, 21 aprilie 2012

As vrea sa`ti cer...

Aș vrea să-ți cer
doar un sărut
ori să ți-l fur,


și-un strop de mângâiere
din privirea-ți
aș răpi
să-mi lumineze
gândul
și să nască din
lacrimi
cărări printre stele...


și totuși
mi-e frică
de ochii
și buzele tale,
chiar de prezența ta
de-acum
de lângă mine:
o să dispari?
Vei fi doar vis?...
Sunt doar nălucă?...
De drumul nu-i același
de ce ne zămislesc
aceleași locuri?
Și de nu-i același
cer
de ce îți simt
bătaia inimii?...



 Foarte frumoasa poezie...iti multumesc `stele si nebunii` pentru permisiunea postarii....aici la mine :)

http://stelesinebunii.blogspot.com/


Dincolo de padure
Inchide ochii
ai sa vezi padurea ninsa
prin trunchiuri golase
Ciuta
alearga spre margini
sunt eu
nu ma mai recunosti
nu mai ai puterea
sa ma strigi
din spatele ochelarilor
incetosati de amintiri.
Cheama-ma
sa-ti aduc aerul tare
si proaspat al noptii
cu ochii purtand
lumina blanda
a lunii pline
Cheama-ma
cu glasul domolit
strain si trist
Intoarce-ti obrazul
catre rasarit
eu nu mai sunt aceeasi
am murit
ma vezi
sunt ciuta...

Radu Ranca

miercuri, 18 aprilie 2012





Lumină te-ai născut
În primăvară 
te-ai născut lumină
boboc de floare 
picurânîn zâmbet
parfumul numelui ce-avea să-ţi cânte
întreaga viaţă-n colb de stea 
arzândvei stinge dor 
în unda clară
te vei întoarce rădăcină
vei readuce-n prag de primăvară
seninul zilei,
verde crud în gând...

poezie de Anne Marie Bejliu

Tu...



 Tu eşti o melodie ce îmi inundă timpanele hipnotizate de dulcea ta şoaptă de iubire...
 Tu eşti pasul desculţ al tălpii ce am sărutat-o de atâtea ori pentru simplul fapt că... am regăsit zâmbetul tău pierdut în scrisoarea timpului, un zâmbet de culoare şi lumină călăuzitoare...
Mâna ta... Mâna ta e-o aripă ce tandru mă-mbrăţişează şi-ascult simfonia iubirii din inima ta ce bate atât de tare încât trupul tău firav se-nfioară..Un pian îţi cântă versul dragostei ce te-nconjoară, cuvinte nerostite într-o noapte de vară, o atingere ce te introduce în visare întâia oară..
.Mihai Florian Dumitrescu

Ninge cu iubire :)



Dincolo de padure

Inchide ochii
ai sa vezi padurea ninsa
prin trunchiuri golase
Ciuta
alearga spre margini
sunt eu
nu ma mai recunosti
nu mai ai puterea
sa ma strigi
din spatele ochelarilor
incetosati de amintiri.
Cheama-ma
sa-ti aduc aerul tare
si proaspat al noptii
cu ochii purtand
lumina blanda
a lunii pline
Cheama-ma
cu glasul domolit
strain si trist
Intoarce-ti obrazul
catre rasarit
eu nu mai sunt aceeasi
am murit
ma vezi
sunt ciuta...


Radu Ranca

vineri, 13 aprilie 2012


Bucuria vine din lucruri marunte, linistea vine din suflet, lumina 

vine din inima fiecaruia! Va urez un PASTE FERICIT!

joi, 12 aprilie 2012

Iubeste-mi mainile si ochii...



Iubeste-mi mainile si ochii
Si iarta-le dac-au fost clipe
In care n-au stiut sa-ti spuna
In care n-au putut sa-ti dea
Atat cat ar fi vrut,
Atat cat poate doru-ti cere
In dragostea,
In indoiala
In deznadejdea unei clipe...
Iubeste-mi mainile si ochii.

Si iarta-le nevruta vina
Ca prea tarziu venira-n cale-ti
Si prea curand se duc de tot....
Elena Farago